Drignei
Veteran
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3056
|
|
Cum spuneam, am revenit acolo, singur...a, da, eu eram in vacanta si imi placea sa merg singur...Cam 15 kilometri aveam de facut cu bicicleta, ii faceam cam intr-o ora, mergeam mult cu bicicleta, nu fumam, nu prea stiam de oboseala... Imi amintesc ca cea mai mare problema atunci cand mergeam la Dunare vara era gasirea (respectiv scoaterea) ramelor...Fiind o zona nisipoasa, locurile care tineau ramele-minune(de cele groase si negre de namol , la care se sinucideau somoteii si platicile babane) erau paraiele din marginea de sud a satului, care "izvorau" din cele cateva cismele si se varsau in ...gradinile oamnenilor. Asa ca de cate ori mergeam la Dunare, de atatea ori trebuia sa ma cert cu cate un purtator de cuvant al agricultorilor din zona, pazitor neinfricat al albiei paraului...da' ce nu face omul pentru o pescuiala la Dunare...
Culmea e ca in dimineata aia de iulie sau august, pedaland grabit , tragand cu coada ochiului la roseata ce se intrezarea la rasarit, nu-mi era gandul la locul avatilor mancatori de dude, pe care Adi mi-l aratase la plecare...Un pic mai jos, cam cu 50 de metri, vazusem un loc de vis in care nu apucasem sa pescuiesc...era un loc proaspat format(asta nu o stiam atunci), poate de un an, doi cel mult...malul alunecase impreuna cu o salcie batrana si aval se crea un mic golf, cu adancime mare, fara agataturi...locul era umbrit pana dupa pranz, de alte salcii aplecate pana aproape de oglinda apei, dar care nu cedasera...Puteai sa si dormi linistit pe platforma ce se formase, asta daca te-ar fi lasat inima...
Nu mai stiu exact ce am prins in dimineata aia, parca doua platici la vreun kil jumate, uriase pentru mine atunci...Eram pierdut pentru societate...
Deja puteam sa experimentez, prinsesem peste... mi-am luat artificialele si m-am strecurat pe poteca imaginara(locurile mai libere pe unde se putea trece printre arbusti) mai sus, spre locul dezvaluit de Adi...am ajuns la butura din mal, chiar sub dud...malul era scobit, se tinea in radacini...trebuia sa cobor putin mai aval malul de vreo 4-5 metri pe radacini de dud, tari ca niste liane...jos puteam sa stau pe vreum metru patrat de namol, ceea ce am si facut fara prea mare filozofie. Pe langa mine, pe malul in care intrai pana la glezna, dude...multe dude, nu albe, nu negre, de-alea ...eu le zic mov...In apa, doar cateva unde apa intalnea malul, de la doua palme incolo, nimic...Am luat o duda si am aruncat-o mai sus cu vreo 10 metri...nu vedeam din pozitia aia sub oglinda apei, am vazut doar un val...picioarele incepusera sa-mi tremure, si nu de frig , ca era o caldura...
Am pus o rotativa nr 1, cu care dadeam dupa clean, pe Jiu...am lansat in acelasi loc unde aruncasem duda, stateam pitit, cred ca ma abtineam sa si respir...Dupa o lansare sau doua, am vazut Clar vaduvita cam la un kil si jumatate, care mergea curioasa dupa rotativa, parca s-o intrebe ce mai face, sau sa vada ce numar e...Am continuat, am insistat, degeaba...deja nu o mai urmarea nimic...Am mai aruncat o duda...nimic, am mai aruncat inca una...iarasi un val...Prostia omeneasca saraca...aveam momeala langa mine, calcam pe ea si eu dadeam cu table...din exces de zel poate, am facut o montura ad-hoc, aveam o bila buldo transparenta...am incercat sa pun o duda in carlig, da' nu prea statea, erau toate moi de abia se tineau. am schimbat cu o tripla mica, 12 sau 14...m-am speriat cand am lansat, ori bila era prea mare ori eu nu stiam sa lansez...am facut atunci cea mai ordinara montura cu pluta si plumb si am reglat adancimea...ca la rosioara pe canal, doua palme...n-am apucat sa studiez momentul trasaturi, al evolutiei monturii...aiurea!!! pluta s-a asezat in picioare si a disparut! Scandal aproape de mal, ca la nebuni, nu vreo forta extraordinara, da' scandal si scuturari din cap(nu al meu)...am tras-o precipitat la mal si s-a facut toata numai namol...era sarita de kil... s-a linistit, m-am linistit si eu... au urmat partide de vis si cautari de locuri cu duzi aplecati...si alte specii mancatoare de dude...Bineinteles ca acasa prima grija a fost sa dau telefon la Craiova: - Adi nene, fii atent aici.......... 
|
|
am pus altele si...si...l-am luat! n-avea mai mult de 300 de grame, dar ma uitam la el ca vitelu' la poarta noua...era primul meu avat...Bine ca nu daduse unul din ai mari, poate imi rupea si nu mai plecam pana seara de acolo... cam asa a fost inceputul...cam asa, ca defapt inceputul a fost prima iesire cand i-a rupt lu' nea Fane firul de 40 de la varf...
...dreaq ma pusese sa nu-mi iau cizme...Eram trei, noi doi plus taica-meu, care intr-un acces de plictiseala s-a hotarat sa prinda vreo 4-5 somotei intr-o ora cu Germina lui uitata de vreme, echipata cu mulineta de Arges, de-aia verde... Era aproape intuneric cand Adi s-a repezit la lanseta cu carasel, cu fir de 40...a apucat doar sa o prinda si a ramas fara toata montura...inca nu invatase cum e cu frana... Am stat toata noaptea pe lansete, degeaba...Dimineata am primit iar lectii gratis, de data asta cu niste platici...pana in kil(of, Doamne, bine ca nu au fost mai mari)...
...intre timp(adica dupa vreun an-doi) mai descoperisem un loc de-asta, unde prinsesem vaduvite mai frumoase decat as fi putut spera...
), cu bagaje de parca voiam sa fac turu' tarii, sub privirile admirative ale vecinilor si parintilor, insotite desigur de cate o remarca de genu' "Nu esti sanatos la cap, taica!"
