FORUM PESCUITUL - Pescar Hoinar prin Romania
Forumul pescarilor din Romania . Iti plac pestii , pescuitul , iesirile in natura ? Aici este locul tau de pe internet....Tehnici de pescuit , nade si momeli pentru pesti , scule de pescuit , barci pentru pescari , specii de pesti , discutii despre pescuit , aici le gasesti . Informatii despre balti , pesti rapitori, Delta Dunarii , pescuit pe Dunare , solunar, salau , crap , caras , stiuca , biban, voblere , twistere , lansete si mulinete pentru pescari, magazin de pescuit , retete , bors de peste , peste la gratar , peste la cuptor , plachie de peste....Pentru toti pescarii din Romania....FIR INTINS ! 		Lista Forumurilor Pe Tematici
FORUM PESCUITUL - Pescar Hoinar prin Romania | Reguli | Inregistrare | Login

POZE FORUM PESCUITUL - PESCAR HOINAR PRIN ROMANIA

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
sexyindianca 24 ani
Femeie
24 ani
Ilfov
cauta Barbat
24 - 53 ani
FORUM PESCUITUL - Pescar Hoinar prin Romania / SPECII DE PESTI / SPECII DE PESTI DIN MAREA NEAGRA  
Autor
Mesaj Pagini: 1
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
....O sa tratam acest capitol ca pe unul aparte .
pus acum 15 ani
   
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
Zarganul

ZARGANUL  Belone belone


Raspandire

Zarganul traieste peste tot in Marea Neagra si in Marea Azov.
In Romania se gaseste pe tot litoralul marin si in lacul Sinoe.

Descriere

Corpul pestelui este aproape cilindric, serpentiform, acoperit cu solzi mici, caduci, inotatoarea dorsala, cele ventrale si anala se afla in partea terminala a corpului. Botul este foarte lung, cu falca de jos mai lunga decat cea de sus, cu varful cartilaginos, fara dinti. Deci gura este superioara. Falca de sus este prevazuta cu dinti puternici. Linia laterala este completa, cu o curbura in dreptul analei.
Dorsala zarganului este albastruie sau verde, cu puternice reflexe metalice, iar pe mijlocul spatelui are o dunga intunecata, dublata pe ambele parti de cate o linie foarte subtire neagra. Pe laturile corpului se afla cate o dunga lata intunecata, cu reflexe metalice. Laturile si abdomenul sunt argintii, inotatoarea dorsala si caudala palid-cenusii, restul inotatoarelor fiind incolore. Oasele si in special sira spinarii sunt de culoare verde.

Dezvoltare

Lungimea obisnuita este de 50-60 cm, dar rar atinge si 1 m. Greutatea cea mai frecventa este de 35-60 g, dar poate ajunge cu totul exceptional si la 800 g.

Biologie

Zarganul este un peste care traieste in largul marii, in zona pelagica, si datorita formei sale este un bun inotator. Sare uneori afara din apa in urmarirea pestelui prada. Ziua sta mai mult in zonele mai adinci, in schimb noaptea se gasaste in straturile superioare ale marii. Nu migreaza nici in si nici din alte mari. Uneori intra in lacul Sinoe, cand acesta are salinitatea crescuta. Atinge maturitatea sexuala la 4-5 ani, mai rar masculii la 3-4 ani, avand longevitatea de 18 ani.
Se reproduce in perioada mai-septembrie, depunand in total 1000-35000 boabe de icre, in mai multe portii, pe vegetatia submarina care se afla la adancimea de 10-18 m. Diametrul icrelor este de 2,8-3,5 mm.
In stadiul de adult se hraneste cu pesti si in special cu hamsii, hrana preferata. Se mai hraneste si cu crustacee marine si cu alte nevertebrate. La randul sau, zarganul constituie hrana delfinilor si a altor pesti rapitori de talie mai mare.
Are o carne gustoasa si apreciata.

Pescuitul Sportiv

Pescarii amatori pescuiesc zarganul "la plesneala". Aceasta metoda de pescuit sportiv este foarte simpla si se rezuma la urmatoarele: se confectioneaza o undita compusa dintr-o varga lunga si usoara de 5-6 m, fir de 10-12 m lungime, insa fara carlig si fara plumb. La capatul firului se leaga ciucuri din fire de matase rosie, lungi de 10 cm. Firul se arunca in directia presupusa de cantonare a zarganului, care, fiind lacom, se arunca spre ciucuri, de care se agata cu dintii.
Zarganul se pescuieste si cu carligul nadit cu hamsii, aterina sau guvizi mici. Timpul cel mai potrivit pentru pescuitul zarganului este vara, intre orele 4 si 8 dimineata. Toamna si iarna, orele 6-10 sunt cele mai propice pentru pescuitul acestei specii.
Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

specii pesti din marea neagra belone traieste peste tot marea neagra marea azov.in romania gaseste

1.5KB
pus acum 15 ani
   
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
Guvidul Negru

GUVIDUL NEGRU  Gobius niger


Raspandire

Traieste in nordul Oceanului Atlantic, in marile Baltica, Mediterana, Egee, Azov si Marea Neagra. Se gaseste de-a lungul intregului litoral marin romanesc, de la Sulina si pana la Mangalia.

Descriere

Corpul pestelui este gros, capul scurt si trunchiat, cu ochi mari si bulbucati. Pedunculul caudal este lung si inalt. Solzii sunt relativ mari.
Cel mai des, corpul guvidului negru este de culoare cenusie sau palid bruna, cu portiuni neregulate mai intunecate si cu pete evidente. Partea ventrala este galbuie. Prima dorsala are o pata neagra in coltul superior si trei dungi intunecate longitudinale, inotatoarele, in general, sunt cenusii. In perioada reproducerii, exemplarele mature au un colorit si mai intunecat, care devine uneori colorit de baza.

Dezvoltare

Este o specie de guvid de talie mica. Creste pana la lungimea de 12 cm, dar in mod obisnuit are numai 7-8 cm.

Biologie

Este o specie strict marina, care nu se gaseste in apele salmastre sau dulci. Traieste pe fund nisipos, preferand zonele adanci si cu alge zoostera. Se hraneste cu puiet de peste, mici crustacee marine, scoici mici, pe care le gaseste pe faciesul nisipos de pe fundul marii, unde predomina scoica Corbulomya. Se reproduce vara, cand se apropie putin de tarm.

Pescuitul Sportiv

Se pescuieste din barca, in largul marii, la adancimi de 25-30 m.
Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

specii pesti din marea neagra guvidul gobius nordul oceanului atlantic, marile baltica, egee, azov

2.7KB
pus acum 15 ani
   
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
Guvidul de mare

GUVIDUL DE MARE  Gobius cephalarges


Raspandire

Aceasta specie traieste numai in Marea Neagra si in Marea Azov, precum si in lagunele si lacurile litorale din jurul celor doua mari. Este o specie endemica, relicta pontocaspica. In apele noastre se gaseste de-a lungul intregului litoral marin si in lacurile Razelm si Siutghiol, unde patrunde din mare.

Descriere

Guvidul de mare are corpul alungit si cilindric in partea anterioara si comprimat lateral in cea posterioara, acoperit cu solzi ctenoizi. Capul este mare, putin comprimat dorso-ventral, cu o gura mare, terminala, putin oblica, cu buzele groase si carnoase. Cele doua inotatoare dorsale sunt concrescute la baza. Ventuza ventrala este de lungime variabila. Solzii acopera pieptul si istmul pestelui.
Mediul acvatic ambiant are o mare influenta asupra coloritului pestelui, astfel incat acesta este foarte variat in cazul respectivei specii. Partea superioara a dorsalei si a capului este de culoare intunecata, de multe ori de un brun-ocru sau brun negricios, cu multe pete inchise, de forma variata si neregulata. Pe opercule si bot prezinta multe pete si marmoratii. Partea ventrala a pestelui este cenusiu deschisa. Acest colorit de baza variaza in multe nuante, in functie de mediul acvatic. Dorsalele sunt cenusii, cu dungi longitudinale negre intrerupte. Anala, caudala si pectoralele au pete mai intunecate sau mai deschise la culoare, nu insa si inotatoarea ventrala.

Dezvoltare

Lungimea obisnuita este de 20 cm, dar atinge si 24 cm, in Marea Azov s-au semnalat si exemplare de 28 cm.

Biologie

Guvidul de mare este o specie marina care intra si in lacurile salmastre, dar niciodata nu s-a semnalat in ape dulci, in Marea Neagra traieste pe fundul pietros, unde se hraneste cu crabi, creveti, amfipode, uneori si cu puiet de peste de alte specii.
Consuma si scoici mici, culese din zona pietrisului unde traieste.
Are carne gustoasa, motiv pentru care este un peste cautat.

Pescuitul Sportiv

Unealtele si metodele de pescuit sunt comune cu cele practicate in cazul hanosului.
Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

specii pesti din marea neagra guvidul mare  gobius specie traieste numai marea neagra marea

2.7KB
pus acum 15 ani
   
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
Hanosul

HANOSUL  Gobio batrachocephalus


Raspandire

Hanosul este un peste relict pontocaspic din Marca Neagra si Marea Azov. Este prezent pe tot litoralul romanesc si rar se intalneste in Razelm si in lacul Siutghiol.

Descriere

Corpul pestelui este alungit, cilindric, aproape tot atat de gros pe cat de inalt, acoperit cu solzi marunti, ctenoizi. Ceafa, istmul si operculele nu au solzi. Capul pestelui este triunghiular, turtit dorso-ventral, cu gura larga, mare, putin oblica in sus. Ochii sunt mari, apropiati, privesc in sus si putin lateral. Are 8 siruri de genipori transversali, dispusi sub ochi, mai rar 9 sau 10.
Dorsala pestelui este este galben-bruna cu 5 dungi transversale brune formate din pete intunecate neregulate. Aceste dungi pot fi mai intunecate sau mai deschise, in functie de mediul unde traieste hanosul. Pe fata superioara si pe laturile corpului pestelui se vad multe pete intunecate, marunte. Partea ventrala este galbena. Inotatoarele dorsale sunt cenusii, cu 3 serii longitudinale de pete cafenii. Asemenea pete, dar mai putin evidente, se observa si pe inotatoarele pectorale si pe caudala. Ventrala si caudala sunt cenusii, fara pete. Se intalnesc si grupuri de hanos colorate in galben sau albicioase.

Dezvoltare

Exemplarele cele mai frecvente au lungimea de 22-25 cm si greutatea de 350-400 g, dar se prind si unele de 35 cm, cu o greutate de pana la 600 g.

Biologie

Hanosul este o specie tipic marina, din familia Gobidae. Traieste la adancimi de pana la 35-40 m. Prefera fundul nisipos si pietros, in compania scoicii midia, in lacul Siutghiol traieste pe fundul pietros. Este cel mai mare guvid din Marea Neagra, care consuma crustacee (crabi, creveti, moluste si pesti). Se reproduce in mai-iunie, in apropierea tarmului, depunand icre cu un diametru de 2,5 mm.
Are carnea gustoasa.

Pescuitul Sportiv

Hanosul este un peste foarte vorace si pe aceasta proprietate a speciei se bazeaza si pescuitul sportiv. Se poate pescui aproape tot timpul anului, dar cele mai bune rezultate se obtin in perioada aprilie-noiembrie. Se pescuieste de pe tarm, cu o varga de 5-7 m lungime si cu un nailon de aceeasi lungime. Pe capatul firului se leaga un plumb de forma conica sau sferica, cu o greutate de 30-40 g. Deasupra plumbului se leaga doua carlige pe doua strune, fiecare lunga de 10-15 cm. Firul trebuie sa fie de 0,22-0,25, iar strunele mai subtiri, de 0,16-0,18. Daca ele se agata de fundul pietros, se rup, ceea ce permite pescarului sa recupereze o parte din fir. De obicei se agata numai un carlig, iar celalalt poate fi recuperat. Momelile folosite sunt de mai multe feluri: partea cartilaginoasa a scoicii midia, aterina sarata sau proaspata, hamsie sarata sau proaspata, bucati de guvizi, dar mai cu seama garizi (racusori mici cu corpul aproape transparent), care traiesc aproape de tarm, langa pietre. Garizii se prind cu minciogul cu ochiuri mici. Ca nada se mai utilizeaza carnea de vita si in special inima, care este taie si se rupe greu din carlig. Daca se folosesc bucati de peste, ele trebuie sa fie curatate in prealabil de piele. La pescuitul hanosului de pe mal se lasa undita in apa pana ce plumbul atinge fundul, iar firul se intinde complet. Hanosul aflat in apropiere, datorita lacomiei, inghite cu o muscatura ferma carligul nadit. La muscatura se ridica varga si este sigur ca hanosul nu mai poate scapa. Daca pescarul nu ridica imediat varga, pestele incearca sa scape, fugind spre sau sub stanci, unde se pierde cu carlig cu tot. In cazul in care carligul nu s-a agatat de piatra, pestele schimba in scurt timp locul de refugiu si iese de sub stanca, cand poate fi usor capturat. Locul optim de pescuit al hanosului, ca in general al guvizilor, este in zona tarmului, in golurile dintre pietrele digului, scobiturile din dig, gaurile si orificiile dintre pietre si stabilopozi, unde hanosul traieste in mici colonii locale. Cu sonda de plumb se masoara adancimea acestor scobituri sau gauri, pentru a afla locul unde stau pestii si pentru a oferi momeala la locul potrivit.
Hanosul, ca si celelalte specii de gobide, se pescuieste cu foarte bune rezultate si ceva mai departe de mal, din barca, cu o unealta denumita volta. Aceasta este compusa dintr-un fir mai gros, cu o lungime de 40-50 m, la capatul caruia se leaga un plumb de 50-80, chiar pana la 150-200 g, in functie de adancimea locului si de puterea curentilor marini, pentru a asigura firului o pozitie verticala in timpul pescuitului, in apropierea plumbului se leaga cele doua carlige cu strune mai subtiri decat firul. Plumbul mai greu are si rolul de a asigura apropierea carligului de pietrele de pe fundul apei, unde sta bancul de guvizi. La primele muscaturi se recupereaza firul, deoarece hanosul lacom, ca si guvizii, este agatat in mod sigur. La pescuitul la volta, barca se ancoreaza cu o greutate la un capat pentru a nu fi dusa in deriva de curenti si de vant, cu riscul de a indeparta pescarul de locul cunoscut. Aceasta metoda este foarte eficienta in special in lunile cu apa calda, daca este folosita la adancimile de 20-25 si chiar de 30-35 m.
La pescuitul sportiv in Marea Neagra, in conformitate cu legea, se folosesc doua undite sau doua lansete cu cate 10 carlige fiecare, ori doua taparine, fiecare cu cate 10 carlige.
Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

specii pesti din marea neagra gobio este peste relict din marca neagra marea azov. este prezent tot

2.4KB
pus acum 15 ani
   
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
Labanul ( chefalul )

LABANUL  Mugil cephalus


Raspandire

Labanul (denumit si chefal de catre localnici) este o specie care traieste aproape in toate marile si oceanele din zonele tropicale si subtropicale, in Romania se gaseste de-a lungul intregului litoral si patrunde si in aproape toate lacurile litorale (Razelm-Sinoe, Zmeica, Tabacarie, Tatlageac, Mangalia).

Descriere

Corpul este alungit, gros, capul mare, comprimat dorso-ventral. Ochii sunt prevazuti cu pleoape adipoase bine dezvoltate, translucide, care acopera globul ocular aproape in intregime, lasand pupilei numai o deschidere verticala foarte redusa, ceea ce este caracteristic speciei. Gura este mica, terminala, cu buza superioara putin ingrosata. Corpul este acoperit cu solzi mari, dintre care cei din regiunea capului si de pe dorsala sunt prevazuti cu niste canale, iar cei de pe cap au si niste mici tubulete. La baza inotatoarelor pectorale se afla cate un solz mare si dur.
Spatele labanului este cenusiu-brun-albastrui cu reflexe aurii, iar pe laturi se vad 12 dungi longitudinale, dintre care 7-8 se intind pana in regiunea dorsala. Abdomenul este argintiu. De multe ori la baza pectoralei se vede o pata neagra. Dorsalele si caudala sunt cenusiu-verzui, ventralele albe, iar pectoralele si anala cenusiu deschis.

Dezvoltare

Dintre chefali, labanul creste cel mai mare ca talie, in mod obisnuit masoara 25-30 cm si 1,5-2 kg. In Marea Neagra, cu totul exceptional, atinge lungimea de 60-65 cm si greutatea de 3-3,5 kg, dar in alte mari s-au pescuit si exemplare de 1 m, cu o greutate de pana la 10 kg.
Labanul traieste 18-22 ani.

Biologie

Traieste peste tot in Marea Neagra, ierneaza in mai multe locuri in bancuri mari. De exemplu, labanii care traiesc in dreptul litoralului romanesc sau care intra in lacurile noastre litorale ierneaza partial in zona coastelor sudice ale Bulgariei si coastelor Peninsulei Crimeea. La tarmurile noastre, labanii apar in aprilie-mai, cand apa lacurilor litorale incepe sa se incalzeasca, intai apar exemplarele mai tinere, apoi cele mai batrane. In lagunele noastre se intretin la adancime mica, unde apa se incalzeste repede, dar sunt foarte speriosi si la cel mai mic zgomot se imprastie repede. Patrunderea in aceste lacuri continua pana in perioada august-septembrie, in cele din urma sosind puietul cel mai tanar. Aceasta migratie si intensitatea ei sub aspectul numeric al indivizilor nu sunt identice in fiecare an, dovada fiind capturile variate obtinute la pescuitul industrial.
Reproducerea labanului are loc in mare, in zone diferite (in larg si la tarm), in perioada iunie-septembrie. Femela depune 2-7 milioane boabe de icre pelagice, cu un diametru de 0,8 mm.
In lacurile litorale, labanul se hraneste cu plancton si cu substante organice, in primul rand cu detritus vegetal, cu alge, crustacee faentonice si infuzori. In mare, hrana lui consta in special din alge diatomee, pe care le inghite odata cu nisipul.
Carnea labanului este grasa, gustoasa si foarte cautata, dar se altereaza repede in zilele calduroase.

Pescuitul Sportiv

Labanul se pescuieste cu petactarul, unealta aruncata cu mana la o distanta de 30-40 m, in apa cu o adancime de 2-4 m, firul fiind tinut in mana pentru a fi recuperat tot cu mana la primele muscaturi ale pestelui. Firul se recupereaza repede, fara sa se slabeasca, pentru a nu da posibilitate pestelui sa scape din carlig. Unealta se confectioneaza astfel: pe un nailon de 0,40-0,50, cu o lungime de 40-50 metri, care are la capat un plumb de 35-40 g, se leaga 3 carlige, cu strune de 10-15 cm, la o distanta de 15-20 cm intre ele. Pe carlige se pune ca nada un miriapod marin denumit de catre localnici "rama de mare". Acest miriapod traieste la adancimi mici pe malul marii, pe fund namolos. Dupa ce au fost culese din mare, "ramele de mare" se pastreaza in felul urmator: se presara bine cu nisip curat si uscat si se pun intr-un recipient metalic (cutie de ness, etc.), alternand straturile de rame cu cele de nisip umed. Ultimul strat din cutie trebuie sa fie de nisip umed, dispus intr-un strat gros, pentru a preveni moartea si uscarea ramelor. Cu petactarul se pescuiesc vara exemplare mari de labani. Pestele are buzele mai putin rezistente la solicitare fizica, ca atare se pot rupe usor. De aceea, pentru a nu-l scapa, se scoate in mod obligatoriu din apa cu minciogul.
Labanul se mai pescuieste de catre amatori si cu pluta, cu o varga de bambus de 3-4 m, de care se leaga un fir de nailon de 3-4 m lungime si 0,20-0,26 grosime. La capatul firului se leaga un plumb, iar deasupra plumbului, la o distanta de 15 cm, cu doua strune de 10-15 cm lungime, se leaga doua carlige mai mici decat cele folosite la petactar. Deasupra celor doua carlige se pune o pluta culisanta, astfel reglata incat plumbul sa pluteasca la 20 cm deasupra fundului marii. La pescuitul cu pluta se prind in general exemplarele mai mici de laban care se apropie de zona tarmurilor noastre.
Lungimea minima admisa la pescuit: 25 cm

specii pesti din marea neagra labanul chefalul mugil (denumit chefal catre localnici) este specie

2.5KB
pus acum 15 ani
   
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
Stavridul

STAVRIDUL  Trachurus trachurus mediterraneus


Raspandire

Traieste in Marea Neagra si Azov si in timpul iernii in Marea Marmara. In Marea Neagra se gaseste rasa "ponticus".

Descriere

Corpul stavridului este alungit, acoperit cu solzi mici cicloizi, care se intind si pe cap, si pe opercule. Capul este ascutit, gura mare, terminala, cu numerosi dinti marunti si conici. Ochii pestelui sunt mari, cu o pleoapa adipoasa bine dezvoltata. Pe partea superioara a capului, de la bot si pana la prima aripioara dorsala, se intinde o creasta foarte ingusta. Pedunculul caudal este scurt si gros. Prima dorsala este scurta, cea de-a doua, lunga. Linia laterala are o curbura in dreptul radiei a 2-a sau a 3-a a dorsalei a doua, iar a doua curbura sub radia a 7-a sau a 8-a. Scuturile liniei laterale din partea posterioara a corpului sunt prevazute cu tepi lati, indreptati inapoi. Toti tepii formeaza o carena orizontala zimtata pe mijlocul corpului pestelui, care se intinde de la opercule pana la baza caudalei. La capatul anterior al liniei laterale se desprinde a doua linie, secundara, lipsita de scuturi, care se termina sub prima radie a dorsalei a 2-a.
Dorsala pestelui este cenusiu-verzuie sau albastruie, cu luciu metalic foarte puternic si cu pete mai intunecate, slab conturate. Abdomenul pestelui este argintiu lucios, cu irizatii violacee. Pe coltul superior al fiecarui opercul se vede bine cate o pata neagra, inotatoarele sunt incolore.

Dezvoltare

In Marea Neagra greutatea medie a stavridului este de 80-120 g, rar atinge 200-500 g.

Biologie

Stavridul este un peste pelagic, care traieste in bancuri masive. Este un peste migrator, care ierneaza in Marea Marmara si in regiunea Bosforului, aparand in zona litoralului nostru in bancuri mari in aprilie-mai, unde sta pana toamna, cand se retrage in Marea Marmara. De mentionat ca exista si un banc permanent nordic, care vara ajunge si la gurile Dunarii, insa ierneaza linga coastele sudice ale Peninsulei Crimeea. Din apropierea litoralului romanesc, stavridul se retrage spre larg atunci cand apele se racesc datorita curentilor de aer si ca urmare, dispare hrana; apoi apare subit langa litoral, facand migratia inversa dinspre larg inspre coasta. Bancul de stavrizi se mentine in straturile superioare ale apei si nu coboara mai in adanc.
Se reproduce in mare in perioada iunie-august, cu maximum de intensitate in iulie. Stavridul atinge maturitatea sexuala la varsta de 1-2 ani. O femela depune 150000-1000000 boabe de icre cu un diametru de 0,7-1 mm, de asemenea pelagice. Reproducerea are loc la o temperatura a apei de 18-26°C, la 20-80 mile de mal.
Stavridul se hraneste mai ales cu pesti, hamsii, aterine, gingirici, guvizi, barbuni si sprot. Consuma si crustacee marine si in mica masura cu viermi policheti, diatomee si alte alge. Sosirea stavrizilor in zona litoralului nostru este precedata de bancurile de hamsii si aterine, pe care stavrizii le urmaresc de multe ori pana la tarm. In Marea Marmara si in Marea Mediterana, in unele zone bogate in hrana, stavridul atinge si 1 kg greutate.
Stavridul se altereaza repede la soare.

Pescuitul Sportiv

Stavridul se pescuieste, in principal, prin trei metode: cu taparina la fix, cu taparina lansata si cu pluta.
Pescarul isi poate confectiona singur taparina in felul urmator: 10-15 carlige mici se leaga cu strune (lungi de 7-8 cm si cu o grosime de 0,10 mm) de un nailon de 0,15. Intre strune pe firul de pescuit, se lasa o distanta de 15-16 cm, pentru a nu risca incurcarea cirligelor intre ele. De urechea carligului se leaga cu ata rosie fulgi colorati sau pestriti, putin mai lungi decat carligul, pentru a-l camufla. La capatul firului de pescuit, la o distanta de 20-25 cm de primul carlig, se leaga un plumb de 70-80 g, cilindric in sectiune, ascutit spre capete. Firul de pescuit, la fel de lung ca si varga (6-7 m), se lasa spre fundul apei langa un dig sau mal construit, la o adancime de 7-8 m. Taparina astfel construita trebuie miscata ritmic in sus si in jos, in asa fel ca firul sa fie mereu intins si plumbul sa nu atinga fundul marii, dar si lateral, spre stanga si spre dreapta. De obicei, pe fiecare carlig se agata cate un stavrid. Se ridica atunci taparina usor din apa si se scot pestii din carlig.
Pescuitul stavridului cu taparina lansata se face dupa cum urmeaza: se leaga taparina la capatul unui fir de 0,30-0,40, lung de 50-60 m, si cu o miscare pendulata dintr-o lanseta de 2,5-3 m se arunca la o distanta de 40-50 m de mal. Dupa lansare, fara a mai astepta ca plumbul sa atinga fundul apei (pentru a preveni incurcarea sau agatarea), se recupereaza firul cu mana sau cu mulineta. Aceasta metoda se practica atunci cand bancul de pesti se afla la o distanta mai mare de mal.
La pescuitul stavridului cu pluta se foloseste o varga de 4-6 m lungime si nailon de 0,15-0,20. Carligul se alege ceva mai mare decat in cazul taparinei, pe care se pune ca nada o aterina curatata de piele, agatata de carlig prin doua intepaturi. La 30 cm deasupra carligului se leaga un plumb de 6-8 g. Pluta trebuie sa fie mica, sensibila si plasata la 2 m deasupra carligului. La primul semn de muscatura se scoate carligul printr-o miscare fina si lina. Orele de dimineata si de catre apusul soarelui sunt cele mai prielnice, dar in zilele innorate se poate pescui cu succes si in timpul zilei.
Lungimea minima admisa la pescuit: 12 cm

specii pesti din marea neagra trachurus trachurus marea neagra azov timpul iernii marea marmara.

2.6KB
pus acum 15 ani
   
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
Sardeaua

SARDEAUA  Sardina pilchardus sardina


Raspandire

Traieste in zona de est a Oceanului Atlantic, Marea Mediterana si Marea Neagra, iar pe litoralul romanesc, in partea sudica.

Descriere

Corpul pestelui este alungit, gros, slab comprimat lateral, acoperit cu solzi mari, care lipsesc pe cap. Ochii sunt mari, cu pleoapa adipoasa puternic dezvoltata in partea posterioara a ochiului. Gura este mica, oblica.
Dorsala pestelui este albastra deschis, laturile si ventrala argintii. Pe opercule are cate o pata aurie.

Dezvoltare

Creste in apele noastre pana la 23 cm, mai frecvent 12-16 cm.

Biologie

Este un peste marin pelagic, caruia ii place apa mai calda. Atinge maturitatea la 2-3 ani si are o longevitate de 5-7 ani.

Pescuitul Sportiv

Se foloseste ca nada (intreaga sau bucati) la pescuitul stavridului, scrumbiei albastre si al calcanului.
Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

specii pesti din marea neagra sardina pilchardus zona est oceanului atlantic, marea mediterana marea

2.2KB
pus acum 15 ani
   
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
Scrumbia Albastra

SCRUMBIA ALBASTRA  Scomber scombrus


Raspandire

Traieste pe ambele litoraluri ale Oceanului Atlantic (din emisfera nordica), in marile Baltica, Mediterana, Neagra si Azov.
In tara noastra este prezenta din primavara si pana in toamna pe toata lungimea litoralului.

Descriere

Acest peste face parte din familia Scombridae, genul Scomber, deci nu are nimic comun cu scrumbia de Dunare, care apartine familiei Clupeidae. Precizarea este necesara in legatura cu scrumbia albastra pentru a preveni eventualele confuzii. Scrumbia albastra are corpul fusiform, aproape cilindric in sectiune, acoperit cu solzi marunti. Capul este mare, fara solzi, cu ochii mari. Gura terminala, larga, este prevazuta cu dinti marunti si limba ascutita. Nici pedunculul caudal nu este comprimat lateral, inotatoarele perechi sunt scurte.
Partea dorsala a pestelui este intens albastra inchis, cu nuante verzui uneori si cu straluciri metalice. Laturile sunt argintii cu reflexe roz, ventrala este alba. Pe corpul pestelui se disting multe dungi mai intunecate, dispuse vertical, care nu ajung mai jos de linia laterala.

Dezvoltare

In alte mari creste pana la lungimea de 50 cm, la noi atinge numai 40 cm, lungimea cea mai frecventa fiind 18-20 cm. In apele romanesti, greutatea obisnuita este de 100-120 g, in mod exceptional atinge si 500-700 g.

Biologie

In dreptul litoralului romanesc apare in aprilie-mai, cand temperatura apei marii atinge 8-9°C, si sta aici pana in octombrie-noiembrie; in decembrie se afla deja in marile Egee si Marmara, unde se reproduce la sfarsitul iernii-inceputul primaverii. O mica parte din carduri ramane si peste iarna in Marea Neagra, de obicei la tarmurile Anatoliei si Georgiei, dar nu se reproduc. Icrele au diametrul de 1-1,4 mm si sunt pelagice.
Se hraneste cu pesti (sprot, sardea, hamsie, aterina etc.) si mai rar cu mici crustacee pelagice.
Este un peste cautat, cu carnea grasa si aromata.

Pescuitul Sportiv

Pescuitul acestui peste cu undita se face cu taparina si cu petactarul, precum si cu pluta. In cazul taparinei se folosesc carlige mai mari decat la stavrid. La pescuitul cu pluta, se pune ca nada pe carlig hamsie proaspata, linia fiind ca si la stavrid. Pescuitul cu petactarul se face din barca, aruncand carligul cu nada la distanta de barca. Petactarul se confectioneaza astfel: de un fir de nailon de 0,10-0,12 se leaga la capat un singur carlig, pe care se agata ca momeala o hamsie, aruncand apoi montura la o distanta de 10-15 m si lasand sa cada carligul incet spre fundul apei. La capatul celalalt al firului se lasa, la picioare, o rezerva de 6-8 m. Dupa ce scrumbia albastra a muscat momeala, trebuie lasata sa o traga cativa metri, dupa care incepe obosirea, pescarul tragand firul incet spre el, cu peste cu tot. La acest gen de pescuit nu este nevoie de varga, mulineta si pluta. In zona litoralului romanesc, scrumbia albastra musca bine primavara si spre toamna, cand acest peste sta in apele noastre.
Lungimea minima admisa la pescuit: 23 cm

specii pesti din marea neagra scrumbia scomber ambele litoraluri ale oceanului atlantic (din

2.2KB
pus acum 15 ani
   
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
Cambula

CAMBULA  Pleuronectes zlesus luscus


Raspandire

Aceasta specie este caracteristica pentru Marea Neagra si Marea Azov. Se intalneste de-a lungul intregului litoral marin romanesc, la gurile Dunarii, in complexul lagunar Razeln-Sinoe.

Descriere

Corpul pestelui este de forma ovala, acoperit pe ambele parti cu solzi cicloizi. Dorsala si anala sunt lungi, terminate la o anumita distanta de caudala, alcatuind astfel un peduncul caudal relativ lung. Pe corp, pe langa solzi, se mai gasesc si placute osoase ascutite. Partea nadirala (de jos) a pestelui este neteda. Ochii sunt mari, apropiati, asezati pe partea zenitala (de sus) a capului. Gura este mica, oblica, cu dinti dispusi pe un singur rand. Linia laterala este dreapta, continua.
Pe partea zenitala, cambula are o culoare cafenie sau verde murdar, uneori verzui-galbuie sau chiar bruna, in functie de coloritul mediului ambiant. Partea nadirala este galbui-albicioasa. Inotatoarele neperechi au pete mici, rotunde, brune. Irisul albastru al ochilor este inconjurat de un inel auriu.

Dezvoltare

Lungimea frecventa este de 22-25 cm, rar 30 cm, iar greutatea obisnuita este de 300-350 g.

Biologie

Este o specie marina care s-a adaptat de-a lungul timpului atat la apele salmastre, cat si la cele dulci, statatoare sau chiar curgatoare. Uneori urca chiar pe Don, Nipru sau pe alte rauri. Pe Dunare nu urca, ci se opreste doar la gurile ei. Atat in apele dulci, cat si in cele marine, traieste numai pe fundurile nisipoase. Exemplarele din apele dulci se retrag pentru reproducere in mare, dar se reproduc si in lacurile sarate. Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3 ani. Perioada reproducerii corespunde lunilor septembrie-iunie, cu maximum de intensitate in ianuarie-martie. O femela depune intre 600000 si 2 milioane de icre pelagice, cu diametrul de 1,1-1,2 mm.
Cambula se hraneste cu crustacee bentonice, viermi si moluste (pe faciesul nisipos, in special cu moluste Corbulomya). In Razelm-Sinoe se pescuieste cu setcile de cambula asezate pe fundul apei, iar in mare cu talieno.
Are carnea gustoasa si de aceea este foarte apreciata.

Pescuitul Sportiv

Pescarii sportivi cauta cambula in lunile de primavara si de toamna, cand se prinde cu succes cu petactarul. Se pescuieste in zona malului, pe fund nisipos, cand pestele se apropie de aceste locuri pentru reproducere si pentru a se hranii. In aceasta perioada se intretine in locurile cu adancimi mici, de 1-10 m maxim, unde poate fi pescuit cu succes, avand pe carligele petactarului hamsie, intepata in doua locuri. Se poate utiliza, in lipsa nadei proaspete si hamsie sarata. Firul de 50 m lungime are la capat un plumb de 30-50 g, de forma prismatica, ascutita la cele doua capete. La 20 cm de plumb se leaga 3 carlige nr. 1 cu strune de 15-20 cm, din fir mai subtire, la o distanta de 20-25 cm unul de altul. In timpul pescuitului se arunca petactarul prin rotirea plumbului la o distanta de 35-40 m, dupa care, se recupereaza firul pana ce acesta ramane intins. De regula, cambula inghite carligul in intregime, dand de lucru pescarului pentru a-l scoate apoi din gura pestelui. Pescuitul cambulei cu petactarul nu presupune experienta sau indemanare deosebita. Metoda poate fi usor asimilata de la pescarii localnici, dupa numai cateva sedinte de pescuit pe malul marii.
Lungimea minima admisa la pescuit: 20 cm

specii pesti din marea neagra zlesus specie este pentru marea neagra marea azov. intalneste de-a

3.4KB
pus acum 15 ani
   
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
Calcanul

CALCANUL  Scophthalmus maeoticus


Raspandire

Calcanul traieste in Marea Neagra si in Marea Azov. In apele noastre traieste in faciesul de nisip pe toata lungimea litoralului romanesc.

Descriere

Calcanul are un cap de forma ovala sau mai bine zis romboidala si este foarte lat. Pe corpul pestilor adulti se observa tuberculi (butoni) ososi si solzi rudimentari. Fiecare tubercul are o prelungire sub forma unei tepe subtiri, care poate provoca rani pescarului neatent. Acesti tuberculi sunt numerosi pe partea zenitala (superioara) a corpului, dar cativa sunt dispusi si pe partea nadirala (de jos, spre nisip), insa mai mici. Tuberculii lipsesc la puiet, iar la tineret nu apar inca tepii. Gura este oblica, inferioara, cu dinti asezati pe mai multe randuri, cu buze mici, subtiri, ca niste prelungiri ale pielii. Ochii sunt asezati numai pe partea zenitala a corpului. Dorsala si anala sunt foarte lungi, de la cap si pana la pedunculul caudal. Linia laterala, lunga, prezinta o curbura foarte puternica in dreptul pectoralei.
La exemplarele juvenile, partea zenitala este de culoarea nisipului (cenusie), cu pete albe si negre; adultii an un colorit brun, fara pete. Partea inferioara a pestelui este alba, rareori cu pete negricioase. Aceasta specie are o mare posibilitate de adaptare sub aspectul coloritului la mediul (nisipul) in care traieste.

Dezvoltare

Lungimea obisnuita este de 60-70 cm, rar 1 m, iar greutatea de 6-7 kg, rar 10 kg. Creste relativ incet : dupa 10 ani atinge lungimea de 55 cm si greutatea de 3,5 kg.

Biologie

Calcanul ierneaza la o adancime de 60-70 m, in zona faciesului faseolinoid. Primavara, in perioada martie-aprilie, se apropie de zona litoralului, pana la o adancime de 18-30 m, unde pe anumite locuri se aglomereaza in carduri mari. La o temperatura de 13-16°C depune icrele. Atinge maturitatea sexuala la 5-6 ani. Dupa reproducere, pestii se imprastie, nu mai stau in carduri si trec la o nutritie foarte activa. Tineretul se hraneste la inceput cu crabi, moluste, creveti si puiet de peste, dar exemplarele mai in varsta se hranesc aproape exclusiv cu pesti (guvizi, bacaliari, stavrizi, scrumbii albastre etc.).

Pescuitul Sportiv

In perioada reproducerii, cand calcanul se apropie de tarm, se pescuieste de catre unditari din barca cu petactarul. Pe cirligul foarte ascutit se foloseste ca momeala hamsia, care se pune intreaga in undita, cu doua intepaturi. Tinand cont de greutatea mare a pestelui, atat firul, cat si struna trebuie sa fie mai rezistente la rupere. Firul cel mai des intrebuintat este de 0,50-0,60, iar struna de 0,40-0,45. Calcanul inghite momeala in intregime, fara muscatura, si pleaca imediat spre adanc, rareori spre mal. Poate fi scos numai cu minciogul, pestele fiind greu, de multe ori de 5-6 kg, sau si mai mare, ceea ce constituie o performanta si o amintire de neuitat pentru unditarii care vin la mare din interiorul tarii.
Calcanul se mai prinde de catre localnici si la "picior". In perioada reproducerii, uneori catre seara calcanul se apropie de mal si sta pe nisip la o adancime foarte mica, cateodata la numai cateva zeci de centimetri. Alteori se ingroapa partial in nisip, dar pescarul experimentat il descopera usor, pune piciorul pe el si il scoate apoi cu mina din mare.
In zona litoralului nostru mai traieste, intr-un numar mai redus, calcanul mic (Scopkthalmus rhombus). La unditele pescarilor amatori cade mai rar; se prinde mai mult la pescuitul industrial.
Lungimea minima admisa la pescuit: 40cm

specii pesti din marea neagra traieste marea neagra marea azov. apele noastre traieste faciesul

5.7KB
pus acum 15 ani
   
Fishbones
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1651
Stunghil modificat:

specii pesti din marea neagra stunghil modificat:

57.1KB
pus acum 15 ani
   
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
Strunghilul

STRUNGHILUL  Gobio melanostomus


Raspandire

Este o specie endemica in Marea Neagra si in Marea Azov. Urca putin in toate raurile si fluviile care se varsa in aceste doua mari, exceptand Dunarea.

Descriere

Corpul pestelui este alungit moderat, mai gros in partea anterioara si mai comprimat in cea posterioara. Corpul si capul sunt acoperite cu solzi ctenoizi, iar pe ceafa, istm si la baza pectoralei sunt solzi cicloizi marunti. Capul este scurt, cu gura terminala, aproape orizontala, cu buzele groase. Botul, de asemenea scurt este obtuz, foarte trunchiat, fruntea bombata si ochii mici. Pectoralele sunt mari, iar ventuza ventrala este puternica.
Strunghilul are corpul galbui deschis, uneori palid, alteori mai pronuntat, mai intunecat pe partea dorsala a capului si cu pete brune neregulate. Dorsalele sunt cenusiu deschis, cu pete palide. Pe prima dorsala se afla o pata neagra. In perioada reproducerii, masculii imbraca haina nuptiala, coloritul lor devenind aproape negru. Coloritul femelelor ramane mai deschis.

Dezvoltare

Lungimea lui obisnuita este de 18-20 cm, dar in Marea Neagra atinge si 25 cm.

Biologie

Traieste la 10-15 m adancime. Si in fluviile in care patrunde cauta locurile cu fundul nisipos, ca si in lacurile litorale, dar se intretine si pe fund malos.
Se reproduce in perioada iunie-septembrie.
Consuma hrana de origine animala: scoici marine si dulcicole, mici crustacee, puiet de aterina, hamsii, guvizi, crabi, larve de Chironomus.
Strunghilul este specia de guvizi cea mai abundenta sub aspect numeric pe litoralul nostru.
Are carnea gustoasa, ca si a celorlalti guvizi.

Pescuitul Sportiv

Strunghilul se pescuieste cu metodele folosite si in cazul hanosului.
Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

specii pesti din marea neagra gobio specie endemica marea neagra marea azov. urca putin toate

18.6KB
pus acum 15 ani
   
Fishbones
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1651
BACALIARUL. Reprezentant al pestilor din apele reci, bacaliarul este un gadid tipic de Marea Neagră. In general, gadidele sunt pesti din regiunile nordice, unde există mai multe specii, care formează obiectul unui pescuit bogat. Din ficatul lor se extrage renumita untura de peste. Aripioara dorsală este formată din trei segmente distinct delimitate, iar cea anală din două segmente. Aripioara caudala este mare si cu marginea dreapta. Un semn de recunoastere, pe lângă cele amintite, il constituie mustată de sub falca inferioară. In lungime, bacaliarul poate creste până la 50 cm, exemplarele obisnuite fiind însă de 20-25 cm. Pe corp are o pigmentatie brună-albăstruie sau galbena-cenusie, cu reflexe violete si rosietice. Partea ventrala este albicioasă. Trăieste la adâncimi de 60-80 m si se apropie de mal primăvara, când cade în plasa

talienelor. Uneori se prind cantităti importante de bacaliar, totusi el nu prezintă valoare economică pentru pescuitul din Marea Neagră. Bacaliarul constituie hrana preferată a morunului, a carui victima este de cel mai multe ori. 

Uite si bacaliar prins de mine azi, pe digul de sud din Navodari.
Am folosit tzaparina pentru stavrid.
pus acum 14 ani
   
Fishbones
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1651
SCORPIA DE MARE (Scorpaena porcus)

De talie mica, 15-20 cm, foarte rar 30 cm, scorpia de mare este un peste ghebosat, acoperit cu placute osoase pe cap, iar in dreptul ochilor aparat de tentacule. Corpul sau cafeniu pare stropit cu puncte negre, bine distincte pe toate inotatoarele. Tepii inotatoarelor sunt alimentati de secretia unor glande veninoase, care reprezinta temute arme de atac. Coloritul scorpiei de mare este variat, din cauza ca are proprietatea de a-si schimba culoarea (mimetism). Aceasta specie este ocolita de pescari. ATENTIE LA TEPII SCORPIEI!

Eu am prins-o la pipota de pui, cand dadeam la guvid, la 30m adancime:



specii pesti din marea neagra scorpia mare (scorpaena porcus)de talie mica, 15-20 cm, foarte rar cm,

19.2KB
pus acum 14 ani
   
ionutz_pescarhoinar
Vizitator
sa vdeti ce de guvid se prinde pe dunare ) .. nu mai ai loc de un caras,o platica ceva ca dai peste tot de guvid      am fost de vineri pana duminica si ce credeti?
o groaza de guvizi .. am prins si daia negrii
pus acum 14 ani
   
Rockyonutz
MEMBRU DE ONOARE

Din: Galati
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 2628
Guvid negru de Siret-16 cm

specii pesti din marea neagra guvid negru siret-16 MEMBRU DE ONOARE

54.9KB

_______________________________________
,,Nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac este esenţial.''

                                                          Ernesto Che Guevara
pus acum 14 ani
   
Drignei
Veteran

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3056
Azi am dat la Dunare dupa guvid (in lipsa de altceva), cam o ora ...cred ca am prins in jur de un kilogram, majoritatea strunghil, la rama rosie... Ma intereseaza daca strunghilul se prinde si la "artificiale" (gen taparina)

pus acum 14 ani
   
Fishbones
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1651
Da, eu am prins in Mare cand dadeam la tzaparina, dupa stavrid, atunci cand lasam tzaparina un pic mai mult pe fund.
pus acum 14 ani
   
Fishbones
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1651
Lupul de mare sau Dicentrarchus Labrax

Lupul de mare face parte din supraclasa pestilor ososi, supraordinul acanthopterygii, ordinul peciformes, familia moromidae. 

Pesti din ordinul perciformes sunt pesti cu forme variabile, avand solzii mai mult ctenoizi. La unele specii , solzii pot fi cicloizi, la altele lipsesc sau sunt transformati total sau partial in piese exoscheletice osificate. Are radiile moi, cand sunt contopite, portiunea anterioara este tepoasa, iar cea posterioara cu radii moi; adesea, radiile primei inotatoare sunt subtiri si flexibile. Ordinul cuprinde numeroase familii marine si cateva dulcicole. 

Lupul de mare are lungimea de 60-80 cm, rar atingand 1 m. Are radiile branhiostege. Are corpul mai mult sau mai putin cilindric, alungit, cu solzi potrivit de mari, aspri (ctenoizi) pe corp si netezi (cicloizi) pe ceafa si obraji. Linia laterala se prelungeste, unde formeaza 3 randuri . Gura o are mare, cu colturile trecand de verticala anterioara a ochilor. Falcile si cerul gurii au dinti in perie, iar limba cu dinti foarte fini si desi. Preoperculul este zimtat pe marginea posterioara, iar pe opercul are 2 tepi. Lupul de mare are culoarea generala cenusie-argintie. Pe opercul are o pata clara cafenie, intunecata. 

Traieste in mare, de preferinta in zonele indulcite ale marii si in cele stancoase, nu prea departe de tarm. Se hraneste cu pesti, crustacei sau viermi. Se reproduce in mai-august si icrele sunt plutitoare. Este raspandit pe coasta europeana a Atlanticului, in Marea mediterana si in Marea Neagra, rar fiind intalnit in Marea Azov. In apele noastre marine este semnalat in dreptul lacului Razelm pana aproape de Mangalia.

specii pesti din marea neagra lupul mare sau mare face parte din supraclasa pestilor ososi, ordinul

19.1KB
pus acum 14 ani
   
Fishbones
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1651
Lufarul -  Lungimea obisnuita la lufarului este de 20-50 cm, iar greutatea 1-2 kg. Corpul este robust, alungit, avand capul mare, comprimat lateral. Gura mica, oblica, dotata cu dinti puternici, distantati si turtiti pe falci, ajuta la apucarea prazii. Partea dorsala are culoarea cenusiu-deschis cu reflexe albastrui, iar laturile si abdomenul sunt argintii. La baza pectoralei se vede o pata neagra.

Peste migrator, cel mai vorace dintre rapitori marini, traieste in bancuri la suprafata apei, urmarind mereu alta bancuri de pesti. Sensibil la variatia de temperature si la salinitate, preferand apele mari calde, se apropie de tarm incepand cu luna mai, cand apa are 15-16 grade. Ramane la suprafata pana in noiembrie, cand coboara in apropierea fundului odata cu stavridul. Lufarul este spaima pestilor de card. Se hraneste cu stavride, scrumbii, crustacei, guvizi, cu o lacomie ce i-a atras parecla de "lupul marii".

Aparitia lufarilor este semnalizata pe mare de tipetele pescarusilor, care dau si ei navala in cardul de stavrizi. Este momentul sa inlocuim taparina de stavrizi cu una pentru lufari sau sa punem o lingura argintie oscilanta sau rotativa, sau un vobler metalizat de suprafata cu ancore mari , solide, sau un twister mare shad alb-albastrui. Lungimea nalucii va fi de 8-10 cm. Recomandam folosirea strunei de kevlar si a vartejului legat pe firul principal. Nu prindeti voblerul direct de agrafa de la vartej, faceti nodul rapala folosind struna de metal sau kevlar, si la capatul opus prindeti vartejul. Nu folositi la mare fir textil decat daca este invelit cu o pelicula de protectie.

Atacul lufarului este brutal, vrand paraca sa smulga, lanseta din mana. Daca mulineta nu este bine reglata si are frana prea stransa, vom rupe firul in lupta cu "lufarul". Lanseta, este cea pentru stavrid, varga de 3,30- 3,90 m, cu putere de 50-100 g, mulineta medie, fir 0,30-0,35 pe tambur (mai gros decat cel pentru stavrid sau bacaliar).

Daca frana este prea slaba, vom rata inteparea, pentru ca lufarul "scuipa" voblerul sau lingura dupa ce le tine cateva clipe intre falci. Lufarul nu inghite prada ca rechinul, ci o sfarteca in bucati, atacand pe la spate sau de jos in sus, la burta. Intepati ferm, dupa care mantineti contactul cu pestele, pentru ca vor urma smucituri, sarituri, volte, intrari pe sub barca, schimbari bruste de directie – totul in mare viteza.

Despre taparina de lufar pot spune ca este asemanatoare cu cea de stavride, numai ca firul de chiostec este de 0,25 mm, iar linia de 0,39 mm. Carligul nr. 2 cadmiat, cu tija lunga, va avea legat un fulg de sarseala sau califar, impreuna cu cateva fire argintii-sidefii sclipitoare (lamé). Fulgul si lamé-ul se leaga la un loc cu acelasi nod, avand grija ca acestea (firele) sa nu depaseasca curbura carligului cu mai mult de 2-3 mm. Daca nu aveti fulgi, legati doar fasii de lamé argintiu. Lungimea chiostecului este de 7-8 cm, iar distanta intre doua chiostece este de 20-25 cm – ceva mai mare decat la stavrid.

Astfel, in timpul luptei, lufarul va incurca si mai rau taparina. Nu uitati sa vopsiti nodul de langa paleta carligului cu vopsea rosie. Obligatoriu! Sase – sapte carlige sunt suficiente. Plumbul va fi de forma alungita, cu vartej de legatura si ancora ori carlig la capat. Se poate inlocui cu un piker ori cu o oscilanta lunguiata si foarte grea.

Cea mai buna solutie pentru a ridica pestele in barca este, cred, sa apucati direct de fir – un forfac "de atac" de 60-70 cm, in cazul in care pescuiti la lingura ori vobler. Daca dati la taparina si n-aveti gafa, riscati si... apucati pestele (mare) cu mana, daca firul si varga nu rezista sa-l "luati pe sus". Daca sunteti cu barca, nu uitati gafa. Adus de barca, lufarul vomita tot ce a inghitit cu un timp inainte.Deci... atentie! Si nu uitati clestisorul de scos carligul din gura pestelui. Carnea lufarului este o delicatesa, fiind deosebit de gustoasa. Aveti grija pe mare de colegii care au rau de mare. Daca sunt din cei care au probleme si dupa ce... au dat la boboci..., repede pe tarm cu ei. Lasati cautarea "lupilor" pe alta data...

specii pesti din marea neagra lufarul -  lungimea obisnuita lufarului este 20-50 cm, iar

19.6KB

Modificat de Fishbones (acum 14 ani)
pus acum 14 ani
   
Rockyonutz
MEMBRU DE ONOARE

Din: Galati
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 2628
Gingirica

Clupeonella delicatula (Nordmann)

Acest clupeid mic din bazinul Marii Negre ,Caspice si al Marii de Azov este raspindit in partile indulcite ale marilor amintite ,de unde patrunde si in fluvii si in lacuri. Dimensiunile la care ajunge sunt de 8 cm. La masculi si 9 cm. La femele,rar 12-13 cm.Corpul sau este comprimat lateral,iar abdomenul are o carena bine dezvoltata.Ochii sunt lipsiti de pleoape adipoase.Aripioara anala are doua radii mai lungi decit la celelalte aripioare. Peste de cird, gingirica se reproduce in mare, primavara si vara, in special in lunile aprilie-mai, la temperatura apei de 13-20 °C.Reproducerea se face in apele marii din vecinatatea coastelor,dar si in lacurile salmastre si dulci.O femela depune 5 000-20 000 de icre marunte,cu diametrul de 0,8-1mm. Este un peste exclusiv planctonofag,consumind zooplancton marunt, constituind asfel o veriga intre plancton si pestii rapitori sau carnivori, cum sunt scrumbia de Dunare,salaul,sturionii si altii,care consuma cantitati uriase de gingirica.

Articol preluat copy-paste.

specii pesti din marea neagra delicatula clupeid mic din bazinul marii negre ,caspice marii azov MEMBRU DE ONOARE

4.5KB

_______________________________________
,,Nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac este esenţial.''

                                                          Ernesto Che Guevara
pus acum 14 ani
   
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
Acele de mare (subfamilia Syngnathinae)


sunt peşti lungi şi subţiri care trăiesc în apele litorale ale mărilor temperate şi tropicale. Subfamilia cuprinde, după ITIS, 51 de genuri cu circa 150 de specii. Acestea trăiesc în principal printre algele din apele puţin adânci. Înoată în poziţie verticală printre tulpinile plantelor marine, ascunzându-şi astfel corpurile de culoare verzuie sau măslinie. Acele de mare sunt înrudite cu căluţii de mare şi, asemenea lor, au corpul acoperit cu un fel de plăci sau inele osoase, iar botul este alungit precum un tub. De altfel, numele familiei din care fac parte – Syngnathidae – înseamnă „cu fălcile unite” („syn” înseamnă împreună sau fuzionat, iar „gnathus” – maxilare). [1] Aceasta este de fapt o trăsătură şi a celorlalţi membrii ai familiei – căluţii de mare şi dragonii de mare. Se hrănesc cu plancton pe care îl sorb din apa din jur. Acele de mare se aseamănă cu căluţii de mare şi în obiceiurile lor de înmulţire. Masculul poartă icrele fertilizate cu el până când acestea eclozează.

specii pesti din marea neagra acele mare sunt peşti lungi şi care apele litorale ale

63.5KB
pus acum 14 ani
   
Modigliani
Moderator

Din: Atlantida
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 8751
...

specii pesti din marea neagra ...

30.5KB
pus acum 14 ani
   
valy
MEMBRU DE ONOARE

Din: ALEXANDRIA
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1589
De guvid negru cu sa prins si pe siret se prinde si pe Dunare ...la greu..! .langa digurile cu pietre.la Zimnicea ai zice ;P....ciobanului.Trage la orice ,rama,viermusi,mamaliga deci nu refuza ninic.Localniciiprind cate 3,4 kg pe zi.Am auzit ca este foarte gustos.Pe :pietre" adica in piata al vinde cu 6 lei kg.si se bate lumea pe el.

pus acum 14 ani
   
valy
MEMBRU DE ONOARE

Din: ALEXANDRIA
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1589
Cum fac montura pentru el ,simplu !In capatul de jos al firului monteaza plumbul care il fac cat mai subtire si fusiforn,pentru a nu se agata de pietre.Apoi la ~20cm pe fir leaga carligul .si fara pluta ,se :da la varf "ca la lanseta.

pus acum 14 ani
   
Fishbones
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1651
CHEFALUL MARE sau Mugil cephalus

Chefalul mare face parte din supraclasa Osteichthyes, adica supraclasa pestilor ososi, clasa Actinopterygii , supraordinul Acanthopterygii, familia Mugilidae, genul Mugil. 

Chefalul mare traieste in carduri in largul marii iarna si primavara sau aproape de tarm, in lacuri litorale, salmastre vara si toamna, cand are loc si reproducerea lor. Se hraneste cu plancton si substante organice de pe fundurile maloase, cu viermi , crustacei si moluste. Se reproduce in tara noastra in lunile august-septembrie in lacurile Razelm, Sinoe sau in mare pe funduri de nisip, dupa care adultii, o data cu racirea apei, se retrag spre adancul marii. Chefalul mare este o specie cosmopolita pentru tarmurile oceanelor si marilor din regiunile tropicale şi subtropicale. La noi raspandita in lungul litoralului, in delta si lacurile litorale (Razelm, Sinoe, Mangalia, Tatlageac). 

Are lungimea intre 20 si 40 cm, rar ajungand la 60 si 90 cm , avand greutatea cuprinsa intre 3 si 12 kg. Au 45 de solzi in lungul corpului si 6 radii branhiostege. Corpul chefalului mare este aproape cilindric. Lungimea capului se cuprinde aproape de 5 ori in lungimea totala a corpului. Preorbitalul nu trece de nivelul verticalei coltului gurii. Solzii cicloizi, cei de pe spate au canale obisnuite, cei de pe cap au si tuburi mucoase. Solzul axilar are forma unui lob triunghiular, alungit cat 1/3 din lungimea unei radii. Spatele este cenusiu-cafeniu-albastrui. Laturile au 7-8 dungi cenusii-cafenii cu reflexe aurii. Pe opercul, antero-posterior, cativa solzi cu reflexe aurii. Abdomenul este alb-argintiu.

specii pesti din marea neagra chefalul mare sau mugil mare face parte din supraclasa adica

46.2KB

Modificat de Fishbones (acum 14 ani)
pus acum 14 ani
   
Fishbones
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1651
BARBUNUL ( Mullus barbatus ponticus fam. Mulidae)
este un peste cu o largă răspândire, întâlnindu-se în apele Mării Negre, Mării Mediterane si Oceanului Atlantic. Peste de fund, el este caracterizat printr-un corp berbecat si prin prezenta sub falca inferioară a două mustăti lungi. Înotătoatea dorsală este dublă, între cele două părti ale ei existând o oarecare distantă. Corpul si capul sunt acoperiti de solzi mari, care se desprind foarte usor. Culoarea generală a corpului este rosie, înotătoarele sunt galbene, iar laturile corpului si ale abdomenului sunt albe-argintii cu pete rosii. Lungimea corpului atinge 10-15 cm. Ducându-si viata pe fundul mărilor, barbunul se hrăneste cu vietuitoare bentonice si detritus vegetal. Desi pestii bentonici trăiesc solitari, adunându-se în cârduri numai în timpul reproducerii, barbunul trăieste toată viata în cârduri mici, explorând fundurile bogate în hrană. Cu toate că au
corpul mic, barbunii sunt mult apreciati pentru carnea lor foarte gustoasă. De-a lungul litoralului nostru se pescuiesc cantităti mici de barbuni. Cantităti mari se prind îndeosebi în dreptul Caucazului si în strâmtoarea Kerci. Pescuitul productiv se face toamna si iarna în locurile de aglomerare, la adâncimea de 60-80 m, si în perioada migratiei din Marea de Azov.

specii pesti din marea neagra barbunul mullus barbatus ponticus fam. mulidae) este peste largă apele

38.2KB
pus acum 14 ani
   
valy
MEMBRU DE ONOARE

Din: ALEXANDRIA
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1589
RECHINUL DE MAREA NEAGRA - caine de mare (rechinul caine)
Denumiri:
Rechinul - caine de mare (rechinul caine)

Latina: Squalus acanthias
Engleza: Piked dogfish
Romana: Caine de mare
Greaca: Skylopsaro

Biologie:
Rechinul este spaima pestilor in aproape toate marile si oceanele. Forma capului sau este atit de bine adaptata pentru atac incit spinteca cu usurinta apa, in goana dupa prada, deplasindu-se ca o adevarata torpila. Rechinul din Marea Neagra este de talie mica in comparatie cu rechinii oceanici, care ating lungimea de 5-7 m. De retinut este faptul ca dimensiunile la care ajung masculii (pina la 1,50 m) sunt mai mici decit cele ale femelelor cu 20-30 cm, greutatea exemplarelor oscilind intre 6 si 13 kg . In coloratia corpului predomina nuanta cenusie-albastruie, spatele si partile laterale fiind pigmentate cu un numar variabil de pete albastrui sau albe. Pe burta are culoarea alba-galbuie. Acest temut dusman al cirdurilor de hamsii, al guvizilor, al scrumbiilor albastre si al altor pesti marini de talie mica este un solitar convins.Numai in vremea imperecherii (este ovovivipar ), care coincide cu sfirsitul lunii februarie, se reuneste in grupuri cu un numar restrins de indivizi� Locurile lui de din apele Marii Negre, unde este semnalat, obisnuit, in intervalul martie-iunie si octombrie-noiembrie, sunt situate in larg, la 50-90 m adincime. Dupa 8-9 luni de la imperechere, femelele nasc pui care au o lungime de 25-30 cm. Pescuitul rechinilor se face cu paragate (siruri de cirlige cu nada ) si numai rareori ajung in plasele de calcan sau in talian. Carnea de rechin se consuma, dar este aspra si lipsita de grasimi. In schimb pielea lui lucioasa, cu solzi marunti, bine tabacita serveste la confectionarea diferitelor obiecte de marochinarie. )

Pescuitul rechinului:
Cainele de mare este un peste foarte sperios si se indeparteaza imediat la apropierea unei barci cu motor. Rar se prinde la trena, cu naluci de adancime. Poate fi prins la fix, din barca ancorata sau de pe mal din zone linistite, cu adancimi mari in apropierea malului.
Momeala preferata este scrumbia albastra sau caracatitele mici.

Articol luat cu copi-paste

specii pesti din marea neagra rechinul marea neagra caine mare (rechinul caine mare (rechinul MEMBRU DE ONOARE

11.8KB
pus acum 14 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la